Skip navigation

A trecut ceva mai multa vreme de cand nu mi-am mai scris gandurile si trairile. A sosit momentul in care s-au adunat atat de multe incat nici nu stiu de unde sa incep. Cred ca cea mai buna varianta e retrairea momentelor deosebite petrecute in ultimele 3 luni ale verii, momente memorabile as putea adauga.

Pe cat de repede a trecut carnavalul din Aalborg, pe atat de repede a trecut si examinarea proiectului. Emotii mari, prezentari intense, discutii si dezbateri, diverse. Pt prima oara am avut un cenzor extern la o prezentare, un om de companie multinationala, un om caruia trebuie sa-i explici ce ai facut acolo desi e in domeniu, un om priceput. Un individ pe cat de dur privind aspectul exterior, pe atat de calm si deschis in discutia de atunci, gata sa te ajute (mai mult sa te indrume catre raspunsul corect si chiar mai mult de atat, catre urmatorii pasi spre viitor).

Dupa un prim an petrecut in DK, o experienta faina, abia asteptam sa ajung ACASA. Cu 2 luni inainte incepusem sa numar zilele ramase pana la sosirea in Romania. Desi multi ar spune: „Dar de ce ti-ai dori sa te intorci in Romania?” sau „Ce naiba cauti in Romania cand iti merge atat de bine afara?”. Lucrurile nu stau chiar asa. Pentru cei care nu prea au fost plecati de acasa, plecati din tara, nu e usor sa stai departe de familie, de prieteni. Atunci ar putea veni intrebarea: „dar ce, acolo nu ti-ai facut prieteni?”. Din nou, nu poti compara un student erasmus care vine pentru un an si stai la discutii cu el, te intelegi bine cu el, cu un prieten pe care l-ai avut din copilarie, sau din studentie. Ca am si prieteni buni afara, da ok, dar dorul de casa nu se compara cu nimic altceva.

Am zis ca vreo 2 saptamani din vacanta mea le voi petrece odihnindu-ma. Cat sa te odihnesti? Cate zile la rand poti doar sa dormi si sa mananci? N-a durat mult ca deja imi fierbeau picioarele sa o iau la pas prin tara sa-mi vizitez prietenii si colegii. Dar asta mai tarziu, intr-un alt post.

The Beautiful South – Good as gold

Anunțuri

What a weekend! Asta ca sa rezum totul in cateva cuvinte. Zilele trecute au fost ceva de nedescris, nici nu stiu cum pot exprima asta mai bine prin puterea cuvantului. Once in a lifetime, or if you are living in Denmark, then it’s one time per year :D. Aalborg Karneval este cunoscut in toata tara (DK) ca fiind unul dintre cele mai mari evenimente ale danezilor. Atunci populatia orasului Aalborg se dubleaza, sosind in tara multi turisti, prieteni, rude, amici, etc…

Totul a inceput in data de 27 mai, cand, dupa 16 ore petrecute la universitate in vederea finalizarii proiectului, am ajuns acasa la ora 00:30. Acasa deja se aflau 2 prieteni romani si se lasau asteptati 3 americani. Au sosit si ei si practic carnavalul incepuse pt noi. Dupa povesti la un pahar de apa combinata cu drojdie, malt si hamei, pe la ora 4 am zis gata, este suficient, haideti sa dormim putin ca maine avem de munca, nu gluma 🙂

4 ore de somn au fost suficiente, si mult ravnita zi a carnavalului incepuse. Am inceput cu un clasic aperitiv, prietenii stiu de ce, iar dupa cateva ore in care ne-am costumat adecvat pt evenimentul ce avea loc, am pornit spre punctul de intalnire. Pe drum, strazile vuiau pline de oameni deghizati, costumati, machiati, gata de petrecere. Ne-am facut incalzirea acolo, warm-up-ul dinaintea marelui spectacol, blituri, chiuieli, rasete si voie buna. Geamurile tremurau cand a inceput parada, totul petrecandu-se in imediata apropiere, si atunci am pornit spre parada…

Ajunsi in mijlocul ei, s-a dezlantuit nebunia, atata voie buna si euforie, toata lumea canta si dansa, costume care mai de care mai originale si mai spectaculoase, 100.000 de oameni implicati, un spectacol grandios. Era atat de usor sa te pierzi… ai clipit mai mult de 2 ori in 5 secunde si gata, deja nu mai erai intre ai tai :D, lucru care n-a fost tocmai rau: networking 😛

Am ajuns acasa pe la o ora rezonabila, 18:00, rupt de oboseala… :D. A urmat apoi calvarul: duminica a fost totusi o zi de chillout, dar noaptea am dormit decat 3 ore magnifice, asta dupa ce sambata am dormit vreo 5. Luni am fost treaz de la 5 dimineata, si m-am apucat de treaba, proiectul nefiind finalizat. Ajuns la ora 8:00 la universitate, am petrecut 25 de ore minunate, finalizand proiectul cand soarele rasarea. La 9 dimineata in ziua de marti, cand am ajuns acasa, aratam ca dupa razboi: un top model autentic :))

O experienta deosebita, si de petrecere si de munca…

Sharam – Party all the time

Se apropie momentul, toata lumea intreaba acelasi lucru, zi de zi, incat devine mai stresant si ma macina din ce in ce mai mult. PROIECTUL!!! Probabil nu la toti le merge de minune cu el si intreaba in stanga si-n dreapta: „cum iti merge proiectul? de ce merge rau? etc…” Dar intr-un moment sau altul, cand nu esti deloc in apele tale, se mai intampla sa raspunzi in 2 peri si sa nu realizezi ca acel cineva te-a intrebat pt ca e interesat de ce faci si cum iti merge.

Semestrul asta, pe cat de promitator a inceput, pe atat de dezamagitor este din pct de vedere al proiectului mare. Intr-adevar, poate ca nici grupul nu s-a montat cum ar fi trebuit de la inceput, avem porumbei calatori care merg dupa distractii si stiu din surse sigure ca nu sunt singurii. Asa e cand te cam doare in cot de proiect si ai venit mai mult la distractie. Ce ma deranjeaza tare este momentul in care stabilesti o intalnire cu tot grupul, iar la ora respectiva te trezesti singur cuc si te apuci de treaba cu un spor de numai tu stii cum reusesti. Mai frumos e ca mai apar dupa vreo 2-3 ore si sunt senini, de parca nu s-a intamplat nimic. Deosebit! ce pot sa spun 😐

E greu cu un grup de 6 oameni, dar spre deosebire de semestrul trecut, acum avem inca un mare minus pe nume SUPERVISOR. Ca tot n-am vrut sa ma plang sambata, ma plang acum: semestrul trecut ne-a lasat sa ne batem capul, pana ne-am blocat complet. Cand s-a intamplat asta, pai a venit cu o sugestie: „ce-ar fi daca am face asa…?”. Pe de alta parte, in acest semestru urechile mi-au auzit doar: „You don’t have time for this, you have to write worksheets even if they are wrong” (in momentul in care am oferit o posibila solutie si am intrebat daca e ok, neavand ce sa mai scriem) si fraza mea favorita „you have to do this and this by doing the sum of so and so”. Nu e minunat? M-a lamurit complet.

Colac peste pupaza, simt ca sunt terminat de oboseala, noptile sunt agitate, si scurte pe deasupra. La propriu. Se innopteaza pe la un 22:30, si se lumineaza cu putin inainte de 04:00 ceea ce e mega frustrant. Am avut nopti in care ma trezeam si eram speriat ca nu stiam cat e ceasul, ca am intarziat si am de lucru la proiect, soarele imi batea in ochi si cand colo era doar 05:20 😐 E o senzatie foarte ciudata, probabil organismul inca nu e obisnuit cu astfel de nopti scurte si se resimte din plin. Sper ca intr-o zi sa fie ceva mai bine…

Seether – Careless Whisper

He he… A trecut ceva de cand n-am mai postat nimic, mai exact aproape 2 luni (:P). Nu, nu am petrecut incontinuu de la ziua mea si pana acum, dar s-au intamplat atat de multe intr-un „timp totusi atat de scurt”, incat nu am gasit timpul necesar sa mai astern randuri si ganduri. Printre alte „probleme tehnice”, cunoscatorii poate isi dau seama despre ce e vorba, zic sa incepem.

In martie a avut loc ultima postare, imediat dupa ziua mea. Nu a fost nimic special, nu am facut mare tam-tam, doar m-am intalnit cu cativa prieteni apropiati. Dupa „marele eveniment” (poate am fost si un pic rasfatat de anumite persoane), totul a decurs in ritmul rutinei de pana atunci. Insa timpul parca era dublu, simteam cum se scurg 48 de ore pe zi, 120 de minute pe ora si asa mai departe. 19 aprilie era tot mai aproape, insa atat de departe, gandurile imi erau indreptate spre tara mama, tot timpul sinapsele imi creau „amintiri din copilarie”, iar conexiunile neuronale prefatau din timp zilele petrecute in Romania.

Aprilie a venit, si o data cu aceasta luna, parca iarna s-a reintors. Mi s-a parut foarte ciudat si frustrant in acelasi timp, dupa 6 luni de iarna, am zis ca e cazul sa mai schimb hainele groase si paltoanele cu ceva mult mai lejer, insa… nu a fost cazul decat abia pe la jumatatea lunii, cand a fost ceva spectaculos, o schimbare radicala, un soare orbitor dar placut, incat nu-ti mai venea sa intrii in casa. Bine, poate seara cand se strangea tricoul pe tine, dar totusi, era bine.

12-15 aprilie, perioada in care am participat la un workshop mai mult sau mai putin interesant. Intr-un fel a fost placut, am interactionat cu multi oameni, internationali, oameni de companii, activitatea s-a desfasurat ca o conferinta AIESEC (mi-a trezit amintiri frumoase). Pe de alta parte, parca nu aveam nevoie de asa ceva in acel moment, proiectul fiind prioritar, mai ales ca au fost si inca sunt ceva probleme la el, e inca mult de lucru. Inca un plus poate, a fost faptul ca mi-a luat un pic gandul de la ale mele si de la dorul de casa, concentrandu-ma pe ce aveam de facut acolo.

19 – 28 aprilie, cateva zile minunate alaturi de familie si de prietenii din Romanica. Un timp mult prea scurt pt agenda mult prea lunga. Cele 48 de ore pe zi devenisera 12, am avut un scurt itinerariu (vorba vine itinerariu) prin tara, insa timpul a zburat cat ai clipii. Mai ales cum am stat si pe drumuri, a fost vacanta fulger. Palpitant a fost drumul la intoarcere, avand probleme mari cu somnul dormind o ora jumatate noaptea, avand de schimbat avion in Budapesta si Copenhaga. Am rezistat eroic pana la urma, desi pe aeroport in Copenhaga era cat pe ce sa cad in lumea viselor, insa m-a inviorat anuntul unui zbor spre Billund. Am venit in vancata obosit, am plecat si mai obosit, dar a meritat.

Perioada urmatoare a fost un pic nostalgica datorita faptului ca nu m-am putut intalnii cu toti prietenii, nostalgica pt clipele frumoase petrecute acasa. Avand mult de lucru la proiect, deadline-ul de predare apropiindu-se vertiginos, imi petrec timpul la universitate. Asa cum „imi place” mai nou sa spun, am povestit „this and this by doing so and so”, dar asta e alta poveste ce va urma intr-un viitor articol. Nu vreau sa mai continuu acum, ca m-as enerva si nu vreau sa-mi stric sambata perfecta petrecuta la Universitate 🙂

Pauza dintre redactarea unui worksheet si research-ul intensiv din ultima vreme s-a terminat…

Parov Stelar – Catgroove

24… Ce reprezinta acest numar? E vreun numar special, o fi vreun numar cunoscut, simbolic? Pai lucrurile stau cam asa:

– in matematica: reprezinta un simplu numar par, fara vreo semnificatie anume;

– in stiinta: reprezinta numarul de ore dintr-o zi;

– in religie: reprezinta numarul de carti din Tanakh (nume folosit in Judaism pentru Biblie);

– in muzica: sunt 24 de chei majore si minore in tonalitate;

– in sport: tricouri cu acest numar au fost retrase de la mai multe cluburi sportive, in onoarea jucatorilor de exceptie ce au purtat aceste tricouri, jucatori ce au intrat in clubul select de legende ale sportului;

In alte domenii:

– numarul de karate al aurului pur;

– numarul de litere din alfabetul grecesc (si cel modern si cel clasic)

– numarul maxim de camarazi din cavaleria engleza (in epoca medievala)

– un numar ghinionist in cultura Cantoneza pentru ca pronuntia lui este similara cu cea a expresiei „easy to die”

– sa nu uitam un lucru important: numarul de biti necesari unui calculator sa reprezinte imagini truecolour

– numarul de frame-uri pe secunda la care un film MPEG este proiectat

Pe langa toate acestea, am mai imbatranit cu un an, sau cum imi zicea cineva apropiat, am mai castigat un an de experienta si am ajuns la 24 🙂

The Chipmunks – Happy Birthday

1 martie a trecut, martisoarele s-au impartit, floricele s-au dat pentru niste flori si alte lucruri dragute, primavara a venit. De fapt, putem spune cu adevarat ca e primavara? Vorba aia, ghioceii au rasarit… unde? Zapada s-a topit… unde? Soarele zambeste din nou… unde? Deasupra norilor poate si pot continua cu astfel de exemple. 1 martie nu a fost unul calduros, dimpotriva, tremurau oasele-n noi de frig si ger, iar daca mai batea si vantu (ceea ce s-a si intamplat), era cireasa de pe tort.

Eu care sunt iubitorul iernii, astept neconditionat prima zapada sa ma bucur de ea, acum abia astept venirea primaverii in adevaratul sens al cuvantului. M-am saturat de iarna!!! Anul acesta a fost diferit: prima zapada a venit in octombrie, dar ce a fost mai interesant e ca, practic, iarna a venit o data cu octombrie. Nu a fost doar ceva sporadic (nu zic ca a nins non-stop in fiecare zi), dintr-o data au aparut zapada si frigul si nici ca au mai plecat. Au fost la un moment dat cateva zile mai calduroase (pe la 5 grade): le sarbatoream la propriu :D.

Octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie: 5 luni de iarna si se continua se pare si in martie. E deja prea mult, oricat de mult mi-ar placea iarna, vreau sa ma mai bucur si de soare, de caldura, de adierea unui vant cald, nu ca acum sa ma spulbere pe strada bagand frigu-n mine…

1 martie semnifica sosirea primaverii, aducand cate un martisor si o floricica pe ici pe colo. I-am simtit lipsa anul acesta, cele doua snurulete (alb-rosu) nu le-am vazut decat la un baiat, si am inceput sa am dubii asupra lui… Colac peste pupaza, sa vina PRIMAVARAAAA!!!

Holograf – Primavara incepe cu tine

N-ai cum sa lasi cum sa uiti totul in noapte
Oricat ti-ar parea de usor
Stinge o stea – si ramai pe sub pleoape
Stinge si luna amar cu un nor

Rosu aprins – coloreaza-mi tacerea
Rosu aprins – pe un suras ce s-a stins
Rosu aprins – sa-mi ascunda durerea
In noapte ma pierd – cu noaptea te iert

Te ascund intre coaste ce dor cu luna amara
Cand tot ce-mi doresc e rosu aprins
Nu vreau sa te pierd in lumea de-afara
Ramai neschimbata – rosu nestins!

Rosu aprins – coloreaza-mi tacerea
Rosu aprins – pe un suras ce s-a stins
Rosu aprins – sa-mi ascunda durerea
In noapte ma pierd – cu noaptea vreau sa te iert.

Luna Amara – Rosu Aprins

Saint Valentine’s Day, prescurtat Valentine’s Day, reprezinta o comemorare anuala  tinuta pe data de 14 februarie in care se celebreaza dragostea si afectiunea intre partenerii de viata. Care este de fapt legenda acesti zile? Era odata un imparat roman al carui nume era Claudiu al II-lea. El era un luptator indarjit si a avut multe razboaie. El a avut o armata puternica, insa majoritatea barbatilor romani nu doreau sa mearga in lupta. Imparatul s-a gandit ca in locul luptei, barbatii preferau sa stea acasa cu sotiile  si copiii lor. In consecinta, Claudiu a decis ca nici unul dintre soldatii din Roma sa nu se mai poata casatorii. Imparatul s-a gandit ca aceasta lege ii va face pe barbati sa mearga la razboi si sa lupte ca niste adevarati soldati.

Valentin, care era un preot crestin, credea ca dreptul oamenilor de a se casatorii era dat de Dumnezeu, iar Imparatul Claudiu nu avea dreptul sa-l interzica. El a casatorit in secret cupluri, cununiile fiind facute in locuri secrete, pentru a nu putea fi gasit de imparat.

Intr-un final, imparatul Claudiu l-a gasit si l-a arestat, insa cu toate acestea, el il considera pe Valentin un om tanar si intelept. L-a incurajat sa renunte la crestinism si sa sa devina un soldat roman, insa Valentin l-a refuzat fiind intemnitat si condamnat la moarte. Pana in ziua executiei, el a trimis scrisori de adio catre prietenii sai si le-a semnat: „Adu-ti aminte de Valentin al tau”.

Valentin a fost executat pe 14 februarie.

Personal, nu stiu daca aceasta legenda are o baza istorica reala, nu stiu daca s-a intamplat asa, cert este ca eu mi-am petrecut ziua cu pastile si cu ceai.  N-am racit in 6 luni de zile intr-o tara friguroasa (eu care racesc la comanda), dar se pare ca mi-a sosit clipa si nu e tocmai placut. Iarna s-a reasternut asupra orasului, frigul a revenit, zapada la fel, totul e ca la inceput.

Ben E. King – Stand by me

Am ajuns sa scriu asta pt ca ma simt din ce in ce mai obosit. De ce? Pai sa stai pana tarziu noaptea si sa te trezesti devreme nu e tocmai sanatos. Cateodata ajung sa dorm cateva ore pe noapte, nu mai mult decat degetele de la o mana. Alteori, noptile devin interminabile, iar trezitul cu noaptea-n cap imi da o stare morocanoasa, nu tocmai buna pt a-mi incepe ziua. Ce-i si cu noptile astea mai mult albe?

Pai cateodata mai trebuie sa ne si distram, mai un party, mai un iesit in oras, dar in alte randuri, petrecutul la calculator si mai ales utilizarea internetului te face sa prinzi radacini in fotoliu si sa stai cu ochii atintiti dand click-uri incontinuu. Pai cum se intampla in multe cazuri: e 7 ceasul… „astazi ma culc devreme, nu mai stau pana la nu stiu ce ora…”. Se face 12 noaptea si tu nimic, tot la calculator. Iti zici: „hai ca mai vad un clip si gata, ma bag la somn!” Se face 01:00, tu tot cu ochii citind printre randuri diverse articole pe diverse teme. „Ah, de cand caut articolul asta… il citesc si ma pun in pat!” Se face 02:00, calculatorul inca merge si tu nu te-ai ridicat din fotoliu decat intr-o eventuala urgenta la toaleta.

Si uite asa, putin cate putin, timpul se aduna, ajungi sa zici ca e ultimul site pe care-l accesezi in seara asta si te culci, hai ca mai merge un link, hai ultima chestie pe care o fac si apoi sting calculatorul. Cand minunea se intampla, linistea suprema in camera, ajungi sa-ti dai seama ca s-a facut ora 3-4, iar la 7 dimineata trebuie sa fii in picioare. Nu zic ca internetul nu este util, dimpotriva, dar este ca un drog sau nu?

Ingrid Michaelson – Be OK

La Multi Ani tuturor, oriunde va aflati. Desi vine cam tarziu, omu e intrat in sesiune, ce sa-i faci. E grele!!! Dar trecem noi si peste asta, ca doar nu o fi sfarsitul lumii chiar acum… mai avem pana in 2012 😛

Revelion 2010-2011 a fost trait intens din mai multe pct de vedere. In primul rand, danezii nu sunt sanatosi. Cu 2 saptamani inainte de marea rebeliune, au inceput artificiile, dinamitele, bombele nucleare, etc… Cum se insera afara, adica in jurul orei 4, cum incepeau sa lumineze cerul. Am zis: „probabil doar ce au aparut pe piata si le testeaza si ei”. O zi, doua zile, 3 zile la rand, mai da-l naibii de test :D.

In al 2-lea rand, a urmat 30 decembrie, ziua in care tristetea s-a abatut asupra mea… si inca cum!!! M-a cuprins melancolia, si pe mine si pe minunatul coleg de apartament, Andrei. Si ce ne mai plangeam de mila, ca am ajuns sa facem revelionul la km distanta de casa, ca ce misto ar fi fost acasa, alaturi de prieteni si alte cateva motive pe care nu le mai mentionez :P. Dar trecand peste asta, a venit ziua de 31 decembrie, cu alai si voie buna. M-am trezit relativ bine dispus, cu chef de petrecareala.

Momentele minunate ale zilei de 31 au inceput in jurul orei 20:30, in timp ce ne indreptam spre locatia cu pricina. Eram ca in razboi: pe langa noi suierau rachete, cerul era luminat, „dinamite” explodau de numa, parca era intrecere, care sa dea cele mai multe si mai spectaculoase artificii. Punctul culminant a fost atins in timp ce mergeam pe trotuar pe o straduta laturalnica. Sunt si bune glumele „ca intre baietei” ca sa ma exprim asa :D. La un moment dat, am vazut pe jos un „iron heart”, un fel de „batator in usa” cazut de la poarta unei case. ne-am oprit pt cateva fractiuni de secunda, facand acea gluma inofensiva, am inaintat vreo 5 m, iar apoi, la aproximativ 1 m in fata noastra, s-a intamplat minunea: un blc de gheata a cazut de pe acoperisul casei. Am ramas un pic pe loc, dupa care ne-am continuat drumul pe mijlocul strazii, uitandu-ne sa nu avem parte de alte bucurii.

Pe langa asta, nici n-am bagat bine la cap ce s-a intamplat, ca dupa vreo alti 10 m, a fost un moment memorabil, excelent pt camera ascunsa. Ne-a suierat pe la ceafa o racheta, atat de tare, incat mai avem putin si saream sincron pe burta, ca-n armata. Am fost foarte fericit ca am ajuns intr-un apartament in final, stiindu-ma la adapost pt cateva ore. Pe 2 ianuarie am realizat de fapt ce se intamplase si ce noroc am avut sa nu ma trezesc a 2-a zi pe la vreun spital, sau mai rau, Doamne fereste!

A fost o noapte greu de uitat, dar a trecut si mergem mai departe. La Multi Ani inca o data si luati din 2011 tot ce este mai bun.

Abba – Happy New Year