Skip navigation


Asa cum am zis in postul anterior, a venit momentul sa vorbesc despre „ziua cea zi”, insa am sa o fac in stilul caracteristic si am sa incep cu banchetul din clasa a 4-a! Da, am zis bine, banchetul din clasa a 4-a, cand eram tanar fecior si am bagat la cap, cu felicitarile de rigoare, indrumarile domnului invatator.

Termenul de banchet este poate prea mult pentru clasa a 4-a. Ce-am facut noi atunci, nici nu mai tin minte exact. Dar ce imi amintesc este ca au fost niste joculete organizate de invatator si parinti, nu prea stiam noi ce e ala dans, deci iti dai seama ce tangouri, valsuri si bachata mai dansam noi :P. Ceremonia de terminare a cursurilor primare s-a lasat cu coronite, aplauze si felicitari.

Clasa a 8-a. Atunci deja firele de par din mustata se zareau, ca si cand nu te-ai fi spalat sub nas :D. Atunci am renuntat la uniforme, deja eram la pantaloni de stofa si camasa, fetele purtau rochii si rochite, ce sa mai, ne emancipaseram. Banchetul s-a tinut intr-un club (discoteca pe atunci), acolo deja eram „hai sa ne aratam <<talentul>> la dans”. Cat despre ceremonia de terminare, lumea a fost emotionata, se iscau multe discutii intre elevi si intre parinti, care pe la ce liceu se duce. Era deja un pas important pt noi, eram cei mai mari din generala, nu ne mai intepau cu compasul colegii nostri de a 8-a cand mergeam acasa 😛

Clasa a 12-a. Anii de liceu… Eram adolescenti, majoritatea avand 18 ani impliniti, deja altfel se punea problema. Banchetul a fost unul frumos, ne-am petrecut maxim, am dansat cu profii, ne-am simtit bine. Imi aduc aminte cum dimineata pe la 8, mai eram cu un prieten in parc, pe banca, cugetand asupra petrecerii si cat de bine ne-am simtit, in timp ce pe langa noi mai treceau profesori spre liceu, salutandu-ne respectuos, unii chiar aruncand niste glume catre noi cum ca n-am fi terminat inca banchetul 😛 Inainte sa plecam de la banchet, s-a auzit melodia „ani de liceu”, timp in care lacrimile ne-au napadit in amintirea lor. Cu speranta ca ne vom reintalni, am mers mai departe, fiecare pe drumul lui. De asemenea, imi aduc aminte cu bucurie de ultimul clopotel si ultimul strigat de catalog…

Facultate. Dupa 4 ani de studiu dar si de distractii, am primit diploma de inginer. Banchetul a fost exceptional, prin prisma faptului ca am avut cei mai tari prieteni cu care ne-am distrat pe cinste. Altfel, erau formate anumite bisericute care nu ne faceau cinste, dar ma gandesc ca pe la toate sectiile era asa. Insa la banchet, nu prea s-a tinut cont de asta si toata lumea a fost naturala, asa cum ar trebui sa fie. Spre surprinderea mea, am avut parte de niste surprize foarte placute. Cat despre ceremonia de absolvire a facultatii, a fost destul de exasperanta asteptarea. Sectia mea a dorit sa faca ceremonia doar cu oamenii cu care am inceput in primul an si cu cei care s-au alaturat pe parcurs, insa nu s-a putut. S-a zis de sus ca vom face 6 specializari impreuna, intr-un cort amplasat in spatele aulei. Asteptarea a fost cu atat mai mare incat am fost ultima specializare l-a primit diplome din cele 6, insa efortul sustinut a fost rasplatit din mai multe pct de vedere, n-am sa detaliez. Aplauze furtunoase, chiote de bucurie, poze fara numar, robe si aruncatul tocai, a fost deosebit.

Masterat. Aici, lucrurile au stat cu totul si cu totul diferit. Poate am avut eu asteptari prea mari de la ceremonia de absolvire, dar n-am fost singurul. Initial credeam ca va fi ceva restrans, doar cu sectia mea, insa n-a fost deloc asa. Ceremonia s-a tinut cu toate specializarile de la facultatea respectiva, si mai mult de atat, majoritatea speech-urilor s-au tinut in limba daneza. Cateva date tehnice si de desfasurare au fost explicate si pe engleza, insa cam atat. Pe de o parte mi se pare normal, facultate in Danemarca, multi parinti si bunici prezenti, insa pe de alta parte, a fost ciudat pentru toti internationalii prezenti la primirea diplomelor si plictisitor in acelasi timp. Puteau sa faca separat in engleza pentru internationali, sau chiar la ceva restrans, pe fiecare sectie. Nu mai zic de atmosfera de la ceremonie. Era chemata in fata fiecare sectie, se strigau numele fiecarui student, acesta primea diploma si ramanea in fata. Totul se intampla intr-o atmosfera ca de inmormantare, fara nici un sunet pe fundal, fara nici un „Bravo” din public, nimic. Dupa ce toti studentii respectivei specializari erau strigati si erau in fata, abia atunci se ofereau 5-10 secunde de aplauze si atat: linistea se asternea din nou in sala respectiva. Se puteau auzii click-urile bliturilor (si alea foarte rare) in momentele inmanarii diplomelor. Totul a durat aproximativ o ora si jumatate, dupa care s-a oferit un bufet suedez cu sampanie, prajiturele si sucuri. Bineinteles ca noi, studentii internationali, am avut sampanii la noi si imediat am iesit afara sa sarbatorim cum se cuvine acest eveniment. Cand sticlele au fost deschise, au inceput chiutele si strigatele de bucurie… Toata lumea se uita la noi de parca eram tribali, sau cine stie ce am facut.

Ciudat mod de exprimare a bucuriei au cei de aici cand vine vorba de absolvirea facultatii/masteratului, foarte ciudat. Ar trebui sa vina si ei pe la noi, Spania, Italia si mai ales, in Romania, sa vada acolo cum se sarbatoreste un astfel de eveniment.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: