Skip navigation


Am avut o zi plina de intamplari nefericite. Nu acum, s-a intamplat cu ceva timp in urma, dar mi-am adus aminte de curand, cand am avut un deja-vu. Lucrurile astea se intampla des, si oricui, insa asa ceva, mai rar. Am avut o zi plina, o zi agitata cu multe pe cap, multe treburi de rezolvat, dar in schimb cu ce ma aleg: cu o alergatura de vis. Am fugit de colo colo, a trebuit sa ajung chiar foarte repede in unele locuri, insa nu s-a putut efectiv.

De ce? Pai e simplu: motivul il definesc ca fiind mijlocul de transport in comun. A fost ziua in care nu am prins autobuzul de nici o culoare. I-am facut cu mana din majoritatea statiilor de autobuz in care am fost. Nici macar unul singur sa-l fii prins la timp, UNU! Unde mai pui ca am si alergat sa prind cateva si degeaba, apoi stai si asteapta 10-15 minute, depinde de trafic si de norocul ce-l ai (noroc care n-a fost deloc cu mine in acea zi, ma parasise de tot).

A fost sadic pur si simplu, ca-n legile lui Murphy. Cand ai nevoie mai mult de ceva/cineva, ca trebuie sa fugi dintr-o parte in alta a orasului, atunci nu ai cu ce/cu cine. Pe deasupra, mai aveam si multe de facut pt dizertatie si nu numai: am abandonat totul in ziua respectiva… am ajuns acasa tarziu, fara nici un chef. E de-a dreptul frustrant si nu doresc nimanui o astfel de experienta, desi sunt convins ca nu sunt singurul caruia i s-a intamplat. Sunt agitat in acest moment, de aici si…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: