De mult am vrut sa scriu articolul asta, dar poate n-am avut curajul sa-l scriu, nu stiu de ce, ori timp pt a-i acorda atentia necesara. Este un articol mai delicat, mai special pt mine si cred ca fiecare persoana in parte se regaseste in anumite cuvinte de aici. Fiecare dintre noi cred ca are o muza, asa cum imi place mie sa-i zic, o persoana aparte, ACEA persoana.
Si cand zic ACEA persoana ma refer aici la un anumit tipar cu anumite caracteristici si abilitati. Este persoana cu care te intelegi perfect (nu vreau sa vorbesc aici de perfectiunea absoluta, nu este cazul, dar cred ca e suficient de clar la ce ma refer), desi cateodata nu vrei sa recunosti. Ca sa dau un exemplu: te aflii intr-o discutie cu ea (muza), avand pareri oarecum diferite asupra unui lucru, dar parerea ei (muzei) este aproape identica cu a ta, doar pusa in alta perspectiva, in alta lumina. Desi iti dai seama despre ce e vorba si stii ca are dreptate, nu intotdeauna si recunosti acest lucru, dar in sinea ta te bucuri.
Dupa zeci si sute de discutii ajungi sa realizezi ca te completeaza atat de bine tocmai prin prisma faptului de a-ti expune punctul de vedere altfel, pe intelesul tau. Poate ca singur n-ai fi ajuns la aceeasi concluzie. Ajungi sa te intelegi mai bine, sa te vezi din persepectiva altora, sa crezi ca vorbesti cu tine insuti, dar in realitate nu este asa. Doua persoane diferite si totusi atat de asemanatoare.
Poate credeti ca ma duc la extrem cu aceasta idee, dar nu este chiar asa. E important sa faci o diferentiere intre ceea ce crezi cand te gandesti sau cand vorbesti cu tine insuti si ceea ce ar putea iesi dintr-o discutie cu aceasta persoana. Iti zici la un moment dat: “eh, daca tot gandim la fel, de ce sa ma mai obosesc sa ii cer opinia? Doar e ca si sosia mea…” – nu este chiar asa.
Poate ca multi dintre noi am gasit o astfel de persoana, poate ca altii nu au realizat ca de fapt X este acea persoana, insa consider ca e important sa fim atenti la detalii si sa simti cand se afla aproape de tine.
. Nu pot sa descriu revelionul decat in 2 feluri: felul 1 – distractie maxima, si felul 2 – paranghelie. Ar fi fost superb daca, asa cum am zis mai devreme, ar fi fost zapada sa mutam revelionul pe timp de zi pe partii.
In limba materna, chiar daca ai auzi un cuvant nou, pe care nu l-ai mai auzit, tot ai stii sa-l scrii. Oare la fel se intampla si cu un cuvant in limba daneza? Greu de stiut. Insa pe cat de complicat pare, totusi cursurile de daneza sunt amuzante, cel putin la inceput. Insa, inca nu mi-am dat seama daca, dupa ce am terminat cursul, ma durea capu de la ziua incarcata pe care am avut-o, sau doar de la cele 2 ore jumatate petrecute acolo, incercand sa spicuiesc daneza. Probabil imi voi da seama la urmatorul curs.
